Relieful: continente și bazine oceanice
Definiția reliefului:
- Relieful reprezintă totalitatea asperităților scoarței terestre, cuprinzând atât ridicăturile (formele pozitive), cât și adânciturile (formele negative).
Distribuția suprafeței terestre:
- Suprafața Pământului este împărțită între uscat și apă:
- Continentele (uscatul planetar): Ocupă aproximativ 29% din suprafața planetei.
- Bazinele oceanice: Ocupă aproximativ 71% din suprafața planetei.
Clasificarea formelor de relief:
După mărime și modul de formare, relieful se împarte în:
- Forme planetare: Continentele și bazinele oceanice (generate de forțele interne/tectonice).
- Forme majore: Munți, dealuri, podișuri, câmpii (pe continente) și platforme, abrupturi, câmpii abisale și fose (în oceane).
- Forme minore: Rezultate din acțiunea factorilor externi (relief litoral, fluvial, deșertic, glaciar).
Continentele și bazinele oceanice:
Formarea acestora este determinată de mișcarea plăcilor tectonice, propulsate de curenții de convecție din astenosferă.
- Cele 7 continente: Asia (cel mai mare), Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctida, Europa și Australia (cel mai mic).
- Cele 4 oceane: Pacific (cel mai mare și adânc), Atlantic, Indian și Arctic (cel mai mic și rece).
Formele majore de relief (în oglindă):
Relieful continentelor se măsoară în altitudine, iar cel al oceanelor în adâncime:
Relieful continentelor | Relieful oceanelor |
|---|---|
Munți (ex: Himalaya – Vârful Everest – 8.848 m) | Fose abisale (ex: Groapa Marianelor – -11 000 m) |
Dealuri și Podișuri | Abruptul (povârnișul) continental |
Câmpii | Câmpia abisală |
Tărmul (Nivelul mării – 0 m) | Platforma continentală |
Dinamica scoarței terestre:
Scoarța terestră se reciclează permanent prin două procese principale:
- Zona de rift: Locul unde se adaugă scoarță nouă prin depărtarea plăcilor.
- Zona de subducție: Locul unde plăcile se ciocnesc, iar una se afundă și se topește în astenosferă.
