Absolutismul monarhic

Ce este absolutismul monarhic?

Absolutismul (monarhia absolută) – reprezintă regimul în care monarhul deține întreaga putere în stat, impunându-și autoritatea deplină asupra instituțiilor și a supușilor.
Această formă de conducere este considerată de drept divin, deoarece monarhul era privit ca un reprezentant al divinității pe Pământ.

regele era conducătorul administrației, comandantul suprem al armatei și cel care împărțea dreptatea;
el avea dreptul de a bate monedă, de a stabili legile, de a declara război și de a încheia tratate internaționale;
puterea monarhilor se baza pe sprijinul orășenilor (în special al burgheziei), al țărănimii și al Bisericii, toate aceste categorii fiind interesate de ordinea și stabilitatea statului;

Regele era ajutat de funcționari, juriști și consilieri grupați în instituții precum:
- - - - Consiliul Regal (miniștrii);
      - Cancelaria (pentru acte de stat);
      - Adunarea/Parlamentul (care aproba impozitele);

Ludovic al XIV-lea al Franței: Supranumit „Regele Soare”, a devenit modelul de urmat pentru ceilalți monarhi europeni. Palatul de la Versailles a fost simbolul puterii sale absolute;
Elisabeta I a Angliei: Domnia ei a fost o „Epocă de aur”, în care Anglia s-a afirmat ca o mare putere maritimă și comercială;
Carol al V-lea (Quintul): A condus un imperiu vast, incluzând Imperiul Romano-German, Spania și posesiunile coloniale ale acesteia.
Petru cel Mare al Rusiei: A urmărit modernizarea țării după modelul european. A construit orașul Sankt–Petersburg după ce a călătorit în apusul Europei.
Soliman Magnificul: În timpul său, Imperiul Otoman a atins apogeul, fiind recunoscut ca un mare legiuitor și cuceritor.