Hidrografia Europei
Caracteristici generale:
- Europa are o rețea hidrografică densă, cu râuri orientate în toate direcțiile.
Râurile și fluviile Europei:
Apele curgătoare sunt grupate în funcție de bazinele colectoare (unde se varsă):
- Oceanul Atlantic: Rin, Sena, Loara, Tamisa, Tajo, Duero.
- Marea Mediterană: Ron, Ebro, Pad, Tibru.
- Marea Neagră (Bazinul Pontic): Dunărea, Nipru, Nistru, Don (prin Marea Azov).
- Marea Caspică: Volga (cel mai lung fluviu din Europa – 3.530 km), Ural.
- Marea Baltică: Vistula, Oder, Neman, Torne.
- Oceanul Arctic: Peciora, Dvina de Nord.
Tipuri de guri de vărsare:
- Deltă: se formează în mări cu maree reduse (ex: Delta Dunării, Delta Volgăi, Delta Rinului, Delta Padului).
- Estuar: gură de vărsare sub formă de pâlnie, în zone cu maree puternice (ex: estuarele Tamisei, Sennei, Elbei)
Fluvii de importanță majoră:
- Volga: cel mai lung, cu cel mai mare bazin și debit.
- Dunărea: al doilea ca lungime; străbate 10 țări și 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad); se varsă în Marea Neagră printr-o deltă.
- Rinul: cea mai importantă arteră de transport fluvial din Europa.
Lacurile Europei
- Europa are numeroase lacuri, cu o densitate maximă în Europa Nordică (Finlanda – „țara celor o mie de lacuri”).Clasificare după geneză (origine):
- Tectonice: formate în depresiuni ale scoarței (Balaton în Ungaria).
- Glaciare: formate prin acțiunea ghețarilor ( Ladoga și Onega în Rusia – cele mai mari din Europa; lacurile alpine: Geneva, Como).
- Vulcanice: formate în craterele vulcanilor stinși ( Sfânta Ana în România).
- Baraj natural: formate prin blocarea unei văi de către o alunecare de teren (Lacul Roșu în România).
- Antropice (Artificiale): create de om pentru hidroenergie sau alimentare cu apă (Porțile de Fier I – pe Dunăre, Volgograd – pe Volga, Kiev – pe Nipru).
Unele lacuri sunt de importanță strategică, asigurând circulația mărfurilor și ale pasagerilor, asigurând necesarul de apă sau având rol turistic.