Monarhia după Primul Război Mondial
Rolul monarhiei:
- Instituția monarhică a reprezentat un simbol al unității tuturor românilor și a avut un rol central, de echilibru, în viața politică a României Mari.
Ferdinand I „Întregitorul” (1914–1927):
- Sub domnia sa s-a realizat Marea Unire din 1918.
- A fost regele marilor reforme, precum introducerea votului universal și înfăptuirea reformei agrare, adoptând totodată și Constituția din 1923.
Regența (1927–1930):
- După moartea lui Ferdinand, tronul a revenit minorului Mihai I (6 ani), atribuțiile regale fiind exercitate de o Regență (formată din patriarhul Miron Cristea, principele Nicolae și Gheorghe Buzdugan).
- Aceasta a funcționat până în 1930, pe fondul crizei economice.
Carol al II-lea (1930–1940):
- A revenit pe tron în 1930, domnia sa fiind marcată de o perioadă de dezvoltare economică și culturală, dar și de instabilitate politică.
- În 1938 a instaurat un regim de autoritate personală.
- A fost forțat să abdice în septembrie 1940, în urma pierderilor teritoriale masive suferite de România (Basarabia, Nordul Bucovinei, Transilvania de Nord și Cadrilaterul).
Mihai I (1940–1947):
- A revenit pe tron într-un context extrem de dificil (al doilea război mondial și dictatura lui Ion Antonescu).
- La 23 august 1944, a ordonat arestarea lui Antonescu și a întors armele împotriva Germaniei naziste.
- A făcut eforturi pentru menținerea democrației, dar a fost forțat să abdice la 30 decembrie 1947 de către regimul comunist.
