Oceanul Planetar. Dinamica apelor oceanice
Definiție și extindere:
- Reprezintă masa continuă de apă formată din totalitatea bazinelor oceanice și a mărilor care comunică între ele.
- Componentele principale: Oceanul Planetar este împărțit în patru mari bazine:
- Oceanul Pacific: Cel mai mare și cel mai adânc (Groapa Marianelor, -11 000 m).
- Oceanul Atlantic: Cel mai „tânăr”, aflat în extindere datorită riftului medio-atlantic.
- Oceanul Indian: Cel mai cald ocean de pe Glob.
- Oceanul Arctic: Cel mai mic și cel mai rece, situat la Polul Nord.
- Proprietățile apei: Apa oceanică este sărată, având o salinitate medie de 35‰ (35 de grame de sare la un litru de apă).
- Temperatura apei scade de la Ecuator spre poli și de la suprafață spre adâncime.
- Dinamica sub formă de valuri: Valurile sunt mișcări ondulatorii ale suprafeței apei, generate în principal de vânt.
- Fenomenul tsunami: Reprezintă valuri uriașe, extrem de periculoase, declanșate de cutremure sau erupții vulcanice submarine.
- Mareele: Sunt oscilații periodice ale nivelului apei, manifestate prin înălțare (flux) și coborâre (reflux), fiind cauzate de atracția combinată a Lunii și a Soarelui.
Curenții oceanici: Pot fi de suprafață (generați de vânturile permanente) sau de adâncime (determinați de diferențele de temperatură și salinitate).
