Regatul României – Carol I
- După 11 februarie 1866, conducerea României a fost preluată de o locotenenţă domnească.
- La 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, din familia domnitoare a Prusiei, a depus jurământul solemn, la Bucureşti, ca principe al României.
- Carol I a domnit ca principe între anii (1866 – 1881) și ca rege al României (1881 – 1914).
- Domnia sa de 48 de ani (1866-1914) a fost plină de realizări, contribuind la modernizarea României şi la creşterea prestigiului acesteia pe plan european;
- Pe plan intern: prima realizare a lui Carol I a fost adoptarea Constituţiei de la 1866, care prevedea că România devine o monarhie constituțională ereditară, exclusiv bărbătească, cu drept de primogenitură;
- Viaţa politică a fost dominată de cele două grupări ale vremii – liberală şi conservatoare; astfel, partidele politice care au guvernat România până la Primul Război Mondial, au fost: Partidul Liberal, întemeiat în 1875, condus de Ion Brătianu şi Partidul Conservator, în 1880, condus de Lascăr Catargiu;
- În timpul lui Carol I, România îşi obţine independenţa faţă de Imperiul Otoman (1877-1878), recunoscută prin tratatul de pace de la Berlin (1878);
- Ca urmare a creşterii prestigiului internaţional, începând cu anul 1881, România devine regat, Carol I fiind încoronat rege la 10 mai 1881;
După obţinerea independenţei, în România a început un proces de modernizare, fiind făcute progrese în toate domeniile, mai ales în industrie;
Cu toate acestea, tărănimea românească o ducea din ce în ce mai greu; necesitatea unei noi legi agrare a fost dovedită prin răscoala din 1907;
- Pe plan extern, România a aderat la Tripla Alianţă (1883) şi s-a implicat în cel de-al doilea război balcanic (1913);
